Bilsk (Bielska) detaliu al hărții “Sarmația, Sciția, Rusia și Tartaria Europeană”, Filip Clüver, retipărită în anul 1697. Gelonienii (sau Gelonii), de asemenea cunoscuți și sub numele de Helonieni (sau Heloni), sunt menționați ca națiune în nord - vestul Sciției de Herodot. Herodot afirmă că ei erau inițial Eleni care s-au stabilit printre Budini și că sunt bilingvi - în limba greacă și limba scită.
Capitala lor era numită Gelonos sau Helonos, inițial un oraș comercial grecesc. În relatarea sa despre Sciția, Herodot scrie că Gelonii erau anterior greci, stabiliți departe de emporia [Emporion (în limba greacă)] de coastă a Budinilor, unde “foloseau o limbă parțial scită și parțial greacă”:
“Budinii în ceea ce-i privea, erau o națiune foarte numeroasă, toți erau cu ochii albaștri și părul roșu. Un oraș aflat în mijlocul lor, a fost construit din lemn, iar numele orașului este “Gelonus”. Zidul său era cu fiecare dintre laturi de [παρασάγγες -] 30 stadii [5,548 m] în înălțime și toate construcțiile erau făcute din lemn. Casele lor ca și altarele lor, sunt din lemn. În sfârșit, există locuri chiar pentru sanctuarele zeilor greci, împodobite în stil grecesc cu statui, altare și sanctuare de lemn ca și sărbători trienale în cinstea lui Dionysos”.
Așezarea fortificată a capitalei Gelon a fost atinsă de armata persană a lui Darius I în asaltul său asupra Sciției în secolul al V-lea î. Hr. și a ars până la pământ, Budinii părăsind-o în fuga lor, înainte de venirea persanilor. Cercetările recente de la Bilsk, din regiunea Poltava în Ucraina, au permis descoperirea unui oraș imens, identificat de arheologul Kharkiv Boris Shramko ca fiind capitala scită Gelonus.
Numele - potrivit lui Herodot, care și-a preluat mitologia de la “grecii care locuiesc în jurul Pontului Euxin” - provine de la fondatorul mitic eponim Gelonus, fratele lui Scit, fiul lui Heracle, o expresie a legăturilor culturale adoptată în termeni de genealogie. Herodot menționează de asemenea, că grecii aplică același etnonim atât Gelonienilor de origine greacă și, prin extensie, Budinilor.
La sfârșitul secolului al IV-lea d. Hr., Claudian în poemul intitulat: “Împotriva lui Rufinus” (cartea 1) prezintă în mod polemic triburile din Sciția ca fiind prototipuri barbare:
«O hoardă amestecată de Sarmați și Daci, Mesageții ce-și rănesc cu cruzime caii spre a le bea sângele, Alanii care sfărâmă gheața și beau apele lacului Maeotis și Gelonii care-și tatuau mâinile, formează armata lui Rufinus».
Sidonius Apollinaris - poetul galo-roman cultivat al secolului al VI-lea – include tribul Gelonilor, în rândul acelora ce se hrănesc cu “lapte de iapă” (equimulgæ), aflați printre aliații tribali participanți la bătălia de la Châlon, împotriva lui Attila în 451 d.Hr. Edward Arthur Thompson își exprimă suspiciunile cu privire la unele dintre aceste nume:
Bastarnii, Bructerii, Gelonii și Neurii dispăruseră cu sute de ani înainte de vremurile hunilor, în timp ce Bellonoti, n-au existau niciodată: savantul poet învățat se gândea, fără îndoială, la Balloniti, un popor inventat de Valerius Flaccus cu aproape patru secole mai devreme.
--Kiss de Băbeni (discuter) 19 mai 2019 à 20:23 (CEST) --Kiss de Băbeni (discuter) 19 mai 2019 à 20:23 (CEST) --Kiss de Băbeni (discuter) 19 mai 2019 à 20:23 (CEST) --Kiss de Băbeni (discuter) 19 mai 2019 à 20:23 (CEST)